Ce înseamnă prejudiciul de imagine și ce despăgubiri poți obține?
24 minute • Elena Dumitru • 04 martie 2021
Persoană, om, ins, individ, zi-i cum vrei, dar așază-l în centrul dreptului și al protecției juridice. De ce? Pentru că acolo îi este locul. Oricât de mult ar striga, ar repeta și ar argumenta unii și alții că părerea celorlalți despre tine nu contează (și adevărul acesta este), o imagine publică impecabilă este un deziderat personal al fiecăruia și preocuparea pentru ea nu va înceta niciodată. Faptul că trăim în secolul vitezei, iar informația se răspândește fulgerător, afectează deopotrivă mediul online și realitatea fizică. Tocmai de aceea, imaginea este mai greu de protejat decât oricând, iar dauna – ireversibilă. Iar acum vei descoperi ce este prejudiciul de imagine și ce anume poți obține dacă ajungi în situația asta.
Ce este, totuși, imaginea publică?
O simplă căutare în dicționar nu prea ajută, mai ales una superficială. Sensul cuvântului „imagine”, potrivit în contextul nostru, îl găsim în dicționar, firește, însă printre sensurile cel mai puțin uzitate, astfel: „mod cum este percepută o persoană în societate”. Prin urmare, nu despre înfățișare este vorba, ci despre acel ansamblu de trăsături, idei, comportamente, atitudini și prejudecăți asociate unei persoane și care conturează percepția celor din jur asupra acesteia și îi acordă un anumit statut. Și pentru că se spune că reputația ne precede, protecția ei reprezintă o preocupare constantă.
Care este reglementarea?
Juridic vorbind, textul de bază din C.civ. este art. 252, ce reglementează Ocrotirea personalității umane:
Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.
În completare, avem art. 72: „orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației sale” și art. 30 alin. (6) din Constituție, unde se prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
Deci: nu avem o reglementare expresă a acestui drept, însă el dă conținut drepturilor evocate mai sus.
💡 Atenție! Prejudiciul de imagine nu trebuie confundat cu încălcarea dreptului la propria imagine. Acesta din urmă este reglementat de art. 73. C.civ. și presupune protejarea a două aspecte strâns legate de viața privată: înfățișarea fizică și vocea persoanei. Prejudiciul de imagine este mai strâns legat de dreptul la demnitate decât de înfățișarea propriu-zisă.
În altă ordine de idei, așa cum vom vedea, pe social-media riscurile de a prejudicia nu doar că sunt posibile, ci pot fi chiar mai mari, vom analiza și politicile rețelelor sociale:
Evident, scopul este ca toată lumea să se poată exprima liber, însă mediul trebuie să rămână unul prietenos, adică să se încadreze în limitele siguranței, securității și … legii. În afară de modurile de utilizare vădit ilegale și clar interzise (furtul de identitate, încălcarea politicilor, colectarea de date în moduri neautorizate etc.), platforma interzice și „publicarea de informații cu caracter privat sau confidențial, aparținând altor persoane, fără consimțământul acestora, sau orice altceva care ar încălca drepturile altor persoane, inclusiv pe cele de proprietate intelectuală”.
Printre ceea ce Instagram denumește „practici prohibite” se numără și aceea de a procesa informații ce încurajează discriminarea bazată pe acele atribute personale îndeobște cunoscute (rasă, etnie, religie, vârstă, stare civilă, orientare sexuală etc.) și face trimitere și la alte categorii de conținut, interzis de lege, regulamente sau politicile Facebook.
Politicile Instagram prevăd expres că toate postările ce conțin amenințări, instigare la ură, sau care vizează anumite persoane, în scopul de a le defăima ori înjosi, cele cu referire la șantaj, hărțuire, practic orice conținut cu potențial vătămător pentru ceilalți, vor fi eliminate.
Standardele comunității Facebook, adică acel ghid în care se prezintă ce este permis și ce nu este permis pe Facebook, ne spun că libertatea de exprimare nu va fi limitată decât pentru protecția anumitor valori: autenticitate, siguranță, confidențialitate și demnitate, dintre care ne interesează, în mod special, demnitatea:
Credem că toți oamenii sunt egali în ceea ce privește demnitatea și drepturile. Ne așteptăm ca oamenii să respecte demnitatea celorlalți și să nu-i hărțuiască sau umilească.
De aceea, pe Facebook este strict interzisă distribuirea de conținut ilegal, înșelător, discriminator sau fraudulos, ori care nesocotește sau încalcă drepturile unei alte persoane, inclusiv drepturile sale de proprietate intelectuală. Există chiar exemple de conținut care nu este permis pe Facebook:
- limbajul care incită la ură, amenințările credibile sau atacurile directe la adresa unei persoane sau a unui grup;
- conținutul care prezintă violență excesivă sau auto-vătămare;
- profilurile false sau care își asumă identitatea altcuiva.
E lesne de imaginat că prin crearea unui profil fals sau publicarea de conținut cu caracter auto-vătămător se poate ajunge foarte ușor la prejudiciul de imagine, atribuind unor persoane fapte, evenimente sau afirmații false, imaginate, despre care ele să nu aibă nici cea mai vagă idee; de aceea, Facebook interzice expres astfel de comportamente.
Mai mult decât atât, Facebook a instituit o protecție suplimentară pentru persoanele publice (celebrități, sportivi, formații de muzică, politicieni, jurnaliști și creatori), acestea fiind ținte directe, și le-a atribuit un ecuson albastru, ce atestă faptul că Facebook a confirmat autenticitatea Paginii sau a profilului respectiv.
Este important să verifici în mod constant aceste standarde pentru că ele se schimbă frecvent, în funcție de situația economico-socială. Spre exemplu, în timpul pandemiei au existat foarte multe modificări cu privire la afirmațiile despre COVID-19, vaccinuri și alte asemenea afirmații ce pot induce în eroare, inclusiv prin intermediul unor profiluri false.
TikTok
În același spirit al protecției fiecărui individ, TikTok sancționează orice comportament abuziv: amenințări, afirmații ce urmăresc să umilească, batjocorească, intimideze sau jignească o altă persoană. Sub umbrela interesului public, platforma permite diverse comentarii cu privire la persoanele publice, însă nu și pe cele abuzive:
Nu posta, încărca, sau distribui:
- conținut ce insultă alți indivizi ori discreditează o persoană pe baza unor atribute precum intelectul, înfățișarea, trăsăturile personale sau igiena;
- conținut ce prezintă intimidare sau este rău intenționat (cyberstalking sau trolling).
Este interzisă, de asemenea, uzurparea de identitate. Nimeni nu poate pretinde că este altcineva, folosindu-i numele, datele personale sau fotografia de profil într-un mod care să-i inducă în eroare pe ceilalți utilizatori. Comentariile, parodierea, fan account-urile sunt permise, cu condiția menționării, de către utilizatorul în cauză, a lipsei de afiliere cu subiectul contului respectiv.
Apropo de uzurpare de identitate și profiluri false de pe rețele sociale, te va interesa videoul nostru de mai jos:
YouTube
Și politicile YouTube sunt clare în ceea ce privește tipul de conținut interzis. Ne interesează, în mod deosebit:
Politica privind uzurparea identității – pentru care avem și unele exemple de conținut nepermis pe YouTube:
- Folosirea numelui real, a numelui de utilizator, a imaginii, a mărcii, a siglei sau a altor informații cu caracter personal aparținând unui alt utilizator pentru a determina oamenii să creadă că tu ești acea persoană.
- Crearea unui canal folosind numele și imaginea altcuiva, pentru a te preface că acea persoană postează conținut pe canal.
- Crearea unui canal folosind numele și imaginea altcuiva, iar apoi postarea de comentarii la alte canale prefăcându-te că ești acea persoană.
Politica privind hărțuirea și intimidarea online
Conținutul care amenință persoane nu este permis pe YouTube. Nu este permis nici conținutul care vizează o persoană prin jigniri prelungite sau rău intenționate pe baza însușirilor sale intrinseci, ce includ apartenența la un grup protejat, sau trăsăturile fizice. YouTube oferă și de această dată exemple:
- prezentarea în mod repetat a fotografiilor unei persoane, însoțite de afirmații precum „Privește dinții acestei creaturi. Sunt dezgustători!”, cu comentarii asemănătoare ce vizează caracteristici intrinseci pe toată durata videoclipului;
- conturile care se axează în totalitate pe insultarea rău intenționată a unei persoane care poate fi identificată.
Fiecare persoană are o imagine publică ce trebuie protejată?
În mod cert – DA! Cel mai adesea, conceptul de imagine publică este asociat unor persoane cu puternic impact social: funcționari publici, celebrități, oameni de afaceri etc., însă această percepție este eronată. Diferența majoră între aceste categorii de persoane și oricare alta constă în impactul pe care îl va avea un eventual prejudiciu de imagine asupra opiniei publice și care se va reflecta puternic în cuantumul despăgubirilor (așa cum vom vedea mai jos), însă imaginea publică este la fel de importantă pentru toți și nu e exclus ca la nivel intrapersonal, un actor, de pildă, să sufere mai puțin decât orice altă persoană, chiar dacă îl va afecta mai mult, poate, din punct de vedere profesional; pentru că nu protejăm doar ceea ce se vede, ci și ceea ce persoana simte.
Este relevantă, în contextul discuției, Decizia nr. 1576/07.12.2011 a Curții Constituționale, prin care aceasta a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Curtea a apreciat că “demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi.
Dar în online putem spune orice, nu?
Deși uneori nu pare, mediul online nu e un no man’s land, ci este un spațiu, chiar unul public. Nu e nicio diferență, din punct de vedere legal, între a defăima pe cineva în Piața Constituției și a o face pe Facebook, iar comunicarea de maximă eficiență, lauda ultimului deceniu, nu îmbunătățește situația nici în primul caz, nici în cel de-al doilea.
Surprinzător sau nu, prin Decizia nr. 4546/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, platforma de socializare Facebook a fost declarată spațiu public, argumentele fiind că interacțiunea este liberă, rețeaua este destinată accesului oricărui utilizator, informațiile sunt răspândite ușor, iar prin procedeele de distribuire și prin transmiterea în mass-media, orice poate fi adus la cunoștința publicului larg: inclusiv imagini, notițe, videoclipuri, sondaje, evenimente din viața personală, informații cu privire la propria persoană.
Care sunt limitele?
Dreptul la viață privată stabilește, înainte de orice, o interdicție clară de a distribui, divulga, publica orice informație cu caracter personal, fără acordul persoanei vizate. Este limpede, așadar, că interdicția este cu atât mai puternică dacă respectiva informație amenință ceva atât de fragil precum reputația, imaginea publică.
Cu toate acestea, dreptul la imagine nu este un drept absolut, ceea ce înseamnă că există anumite situații, justificate, în care aparente încălcări sunt permise de lege și nu vor atrage răspunderea:
- cele permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte;
- exercitarea altor drepturi și libertăți, cu bună-credință și respectând legea;
- cele în care există consimțământul persoanei prejudiciate.
Cum interferează prejudiciul de imagine cu libertatea de exprimare?
Există o linie foarte subțire între dreptul la libera exprimare și dreptul la demnitate. În cele mai multe cazuri, cel care defăimează se apără spunând că el nu a făcut decât să își exercite dreptul la libera exprimare. Cu toate acestea, conform principiului libertatea fiecăruia se sfârșește acolo unde începe libertatea celuilalt (John Stuart Mill), libera exprimare are niște limite trasate de art. 14 și 15 C.civ.:
1. legea și morala;
2. buna-credință;
3. limitele dreptului.
Bref, libertatea de exprimare nu trebuie să aducă prejudicii demnității, onoarei, vieții particulare sau dreptului la propria imagine. În rest, ea rămâne o libertate constituțională și va fi exercitată în deplinătatea ei.
Concret, cum poate fi prejudiciată imaginea?
Câteva exemple recent privind prejudiciul de imagine culese din jurisprudență:
- prin articole defăimătoare, publicate în presă;
- prin publicarea, fără consimțământ, a unor fotografii sau videoclipuri în care o anumită persoană se află într-o ipostază compromițătoare sau într-un spațiu privat;
- prin distribuirea de materiale video ce conțin informații neadevărate sau denigratoare;
Consiliul Concurenței a dat în judecată o persoană fizică pentru că postase, pe platforma YouTube, un videoclip intitulat „Corupţia ucide: CEL.ro contestă în instanţă amenda de la Consiliul Concurenței”, prin care aducea afirmaţii defăimătoare în privinţa autorităţii de concurenţă, ce i-au afectat acesteia reputaţia și dreptul la imagine.
În videoclipul de aproximativ 12 minute, pârâtul s-a prezentat ca fiind „șeful CEL.ro”, și a dezbătut amenda în valoare de 1,6 milioane lei aplicată Corsar (CEL.ro) de Consiliul Concurenței prin Decizia nr. 55/25.10.2018. Printr-un limbaj peiorativ și tendențios, atât cu privire la Consiliul Concurenței, cât și cu privire la angajații acestei autorități publice („instituție a statului care învârte bani cu lopata”, „consiliul monopolului”, „bugetari corupți”), pârâtul adusese acuzații grave, referitoare la fapte de corupție, abuz în serviciu, fals și uz de fals, aparent comise de către autoritatea în cauză. Efectul a fost, subliniază instanța, afectarea imaginii și a reputației Consiliului Concurenței (ca persoană juridică de drept public), respectiv influențarea negativă a percepției publicului cu privire la o pretinsă lipsă de imparțialitate a autorității de concurență în desfășurarea activității sale, pe de o parte, și la o pretinsă incompetență și implicare în fapte de corupție și/sau alte fapte de natură penală a personalului acesteia, pe de altă parte.
Atacurile la adresa Consiliului Concurenței au continuat și prin alte videoclipuri: „Monopolul face rău portofelului tău. Cazul OLX”, sau „CEL.ro da în judecata eMag”. Însă nu s-a oprit aici. După introducerea cererii de chemare în judecată împotriva sa, pentru primul videoclip, a postat un nou material („Am fost atacat mişeleşte de Emag şi Consiliul Concurenţei”) și a pretins că l-ar fi eliminat pe cel anterior de pe canalul său de YouTube (în realitate, în descrierea videoclipului nou exista un link de trimitere către respectivul material).
În fine, Judecătoria Sectorului 6 București a admis, prin Decizia nr. 7207/2020 din 6 noiembrie 2020, cererea Consiliului Concurenței, și l-a obligat pe pârât la îndeplinirea următoarelor măsuri:
a) ștergerea/eliminarea/dezactivarea videoclipului de pe toate platformele;
b) încetarea distribuirii materialului și a oricărei alte acțiuni cu scopul preluării videoclipului de către terți pentru a fi încărcat ulterior;
c) publicarea, pe contul său YouTube, precum şi în cel puţin două cotidiene naţionale de largă răspândire, a hotărârii;
d) plata de daune morale în cuantum (simbolic) de 1 leu!
Dar mai avem și alte exemple din jurisprudență:
- prejudiciul de imagine prin afirmații calomnioase, defăimătoare, privind reputația și probitatea profesională făcute în cadrul unor emisiuni TV; sau prin limbaj injurios, cum a zis CNA prin Decizia nr. 114 din 08.03.2012:
„Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune ANTENA 3 cu amendă de 150.000 lei, întrucât a constatat că moderatorii sau realizatorii mai multor emisiuni, precum „Sinteza Zilei”, „În gura presei” și „La ordinea Zilei”, au încălcat în mai multe rânduri dispozițiile legale privind respectarea dreptului la imagine și demnitatea persoanei, utilizând un limbaj injurios, de natură să prejudicieze aceste drepturi. La stabilirea cuantumului amenzii, Consiliul a ținut cont și de faptul că deși în anul calendaristic premergător emiterii prezentei decizii postul Antena 3 a mai fost sancționat de 18 ori, acesta a continuat să difuzeze emisiuni în care încalcă obligațiile stabilite de reglementările în vigoare.”
- prejudiciul de imagine efectuat prin orice alte afirmații jignitoare sau umilitoare:
Într-o speță, pârâtul, fost concubin al reclamantei, în urma despărțirii de aceasta, începuse să posteze pe Facebook numeroase afirmații denigratoare, rasiste, acuzații de omor, amenințări și alte afirmații strâns legate de viața privată a reclamantei. Toate acestea pe pagina de Facebook a magazinului acesteia, unde comercializa rochii de gală. În consecință, în afară de impactul negativ asupra vieții de familie și a vieții sociale, reclamanta a întâmpinat probleme în relația cu furnizorii și clienții, care își pierduseră încrederea din cauza denigrării pe Facebook, iar afacerea a avut mult de suferit.
Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr. 15750 din 29 decembrie 2016, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale și a respins celelalte pretenții: obligarea pârâtului de a-i prezenta scuze public și publicarea hotărârii într-un cotidian național.
Ce despăgubiri poți obține dacă ești victima unui prejudiciu de imagine?
Dauna morală este un prejudiciu ce nu se pretează unei evaluări pecuniare, adică nu poate fi exprimată și constatată în bani. Nu există niciun dubiu cu privire la faptul că suferința celui vătămat nu poate fi reparată prin oferirea unei sume de bani; tocmai de aceea s-a afirmat că prin daune morale se urmărește doar ca victima să primească o compensare sau o satisfacție. Care da, finalmente putem spune că în unele condiții echivalează cu o sumă de bani.
Dacă nu poți cumpăra respect, e evident că nu poți nici să vinzi demnitate. Și sigur, dacă îți este furat televizorul, poți cu ușurință să îi determini valoarea și să știi cam până unde se ridică suma la care ești îndreptățit, însă nu poate fi reparat ceva ce nu poate fi evaluat – suferința, umilința. De aceea, deși se folosește termenul reparație, în realitate discutăm despre o compensație datorată pentru atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, la sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi altele asemenea.
❗ Un aspect important de menționat este că despăgubirile despre care discutăm sunt daune morale, nu prejudicii materiale (vezi exemplul de mai sus, cu televizorul). Acolo lucrurile sunt ceva mai simple și problema se pune de o manieră complet diferită, dar nu face obiectul acestei discuții.
Cum se calculează prejudiciul de imagine?
Având în vedere că discutăm despre un drept al personalității, sunt în joc valori intim legate de ființa umană, deci problema este cu atât mai spinoasă. În realitate, nu există nicio modalitate de evaluare, matematică sau economică, a prejudiciului moral, motiv pentru care se apelează la înțelepciunea și lumina judecătorului, care va judeca în echitate și va trebui să cuantifice ceva ce teoretic nici nu poate fi cuantificat.
Instanţa europeană a evocat, totuși, un criteriu general: „despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.”. În plus, atunci când analizează situația, pentru a hotărî dacă există sau nu un prejudiciu de imagine, judecătorul trebuie să găsească un just echilibru între libertatea de expresie, nevoia publicului de informare şi respectarea vieţii private.
Instanța va avea în vedere și alte aspecte, în funcție de persoana prejudiciată: spre exemplu, faptul că libertatea de exprimare este mai largă în cazul în care informațiile de presă vizează persoane publice sau de interes public, decât în situațiile în care acestea vizează persoane fizice.
Practica a relevat, însă, anumite criterii avute în vedere atunci când vorbim desprea cuantificarea unui prejudiciu de imagine:
- consecințele suferite pe plan fizic şi psihic;
- gradul de expunere la dispreţul public;
- notorietatea persoanei;
- sentimentul de frustrare;
- prejudiciul real, efectiv produs.
Ce poți obține efectiv?
Pentru drepturi nepatrimoniale, Codul civil prevede, în art. 253, mijloace de apărare de aceeași natură:
- interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
- încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
- constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă;
- obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
- orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
Abia în alin. (4) al aceluiași articol găsim și posibilitatea obținerii de despăgubiri sau reparații patrimoniale, dacă autorul faptei este găsit vinovat, însă aceasta nu înseamnă că ele sunt cerute rar – dimpotrivă.
Și acum să vedem niște exemple din practica recentă:
Procesul Kövesi – Antena 3
În 2018, Curtea de Apel Ploiești a condamnat Antena 3 și trei jurnaliști la plata în solidar a sumei de 300.000 de lei daune morale către Kövesi , pentru prejudiciul de imagine reprezentat de deteriorarea reputaţiei, a onoarei şi a imaginii sale, ca urmare a declaraţiilor făcute de pârât în mediul online, pe pagina sa de Facebook şi pe blog. Kövesi ceruse judecătorilor să oblige Antena 3 şi cinci jurnalişti să plătească în solidar suma de un milion de lei, reprezentând prejudiciul creat, dar şi cheltuielile de judecată. Kövesi susţinea că în emisiune au fost prezentate mai multe fapte şi au fost făcute ****afirmaţii mincinoase, care i-au creat un grav prejudiciu de imagine şi au adus o gravă atingere demnităţii umane.
Instanța a afirmat că, în evaluarea și cuantificarea prejudiciului nu a ținut cont doar de importanţa percepţiei publicului larg, ci și de limbajul vulgar și agresiv utilizat de către pârât. Însă, deși pretențiile s-au ridicat la 1 milion de lei, aceasta a apreciat că prejudiciul poate fi acoperit cu suma de 300.000 de lei.
Suspectul și IPJ Vaslui
Prin Sentința civilă nr. 277/2019 a Tribunalului Vaslui, o persoană urmărită penal a cerut instanței obligarea unui polițist și a Inspectoratului Județean de Poliție Vaslui la plata sumei de 100.000 euro (!) cu titlu de daune morale. Ce s-a întâmplat? Fusese fotografiat legat cu cătușe, așezat pe pardoseală, cu o curea legată de gât în scopul imobilizării. Ulterior, fotografiile fuseseră distribuite, de către polițistul în cauză, pe un grup de WhatsApp al polițiștilor din județ și au ajuns, ulterior, și într-un ziar local.
Instanța a apreciat că publicarea fotografiilor fără consimțământul suspectului a fost de natură a-i prejudicia imaginea publică, însă a considerat că polițistul în cauză nu a urmărit să îl umilească pe suspect, ci doar să se laude cu reușita sa. Deși analiza instanței este cel puțin interesantă sub multe aspecte, cert este că polițistul a fost declarat vinovat doar de „imprudență”, motiv pentru care a fost condamnat la plata de daune morale către pârât în cuantum de doar 1000 de … lei.
Am analizat două exemple, din care reiese o diferența considerabilă între cererea reclamantului și ceea ce s-a obținut efectiv, iar acest lucru se întâmplă în cele mai multe cazuri. E adevărat că reclamanții solicită mult mai mult decât știu că vor primi în speranța că vor obține mai mult decât ar face-o dacă cererea ar fi rezonabilă, însă și faptul că dreptul la viața privată este insuficient protejat în România este o problemă, dovadă fiind și numeroasele cauze CEDO pe această temă.
Important de reținut este faptul că instanța nu este ținută să se încadreze în niște limite, ci va judeca în echitate, raportându-se la persoana prejudiciată și la ceea ce s-a întâmplat în fapt.
Ce pași trebuie să urmezi ca să dai în judecată pe cineva pentru acoperirea prejudiciului?
Dacă ești victimă a unui astfel de prejudiciu, introduci o acțiune în civil, iar procesul se va desfășura cam cum s-a scris aici. Este vorba despre răspundere civilă delictuală, deci va fi necesar să poți dovedi prejudiciul suferit, fapta ilicită a pârâtului și legătura de cauzalitate dintre ele.
Pași de urmat:
- aduni toate probele;
- redactezi cererea de chemare în judecată (conform art. 194-200 C.proc.civ.), prin care sesizezi instanța; va trebui să scrii cine te-a prejudiciat, cum, ce dorești să obții și evident, să atașezi probe care să îți susțină afirmațiile; dacă ai nevoie de un model, îl găsești aici;
- timbrezi cererea de chemare în judecată = calculezi și plătești o taxă, în funcție de cerere;
- depui cererea de chemare în judecată + chitanța aferentă taxei de timbru: fie personal, la registratura instanței, fie prin reprezentant, poștă, curier, fax, mijloace electronice;
- aștepți citația: ea va cuprinde informații cu privire la data, ora, respectiv sala de judecată unde trebuie să mergi pentru a-ți susține pretențiile.
…. de aici va prelua judecătorul.
Dacă vei avea câștig de cauză, aceste cheltuieli, inclusiv cele cu avocații (la care îți sugerăm să apelezi pentru că trebuie să ai un dosar bine documentat, având în vedere că daunele morale sunt un domeniu semi-obscur) vor fi suportate de partea care pierde procesul.
Se poate să nu obții nimic chiar dacă există un prejudiciu de imagine?
Surprinzător, DA! Bine… nimic mai mult de o recunoaștere a încălcării dreptului – adică cu puțin mai mult decât nimic. CEDO a procedat în acest fel în mai multe cazuri și hotărârile au fost disputate ulterior, în doctrină.
Ce concluzii reținem?
Prejudiciul de imagine este mai complex decât am crede la prima vedere. O fotografie indecentă, o înregistrare compromițătoare, cel mai probabil nu vor apuca să fie distribuite în ziar sau la radio înainte de a ajunge în spațiul online, o consecință negativă a vitezei, cum spuneam mai sus. Există numeroase clipuri defăimătoare, ce au fost postate pe YouTube și au ajuns virale în doar câteva ore, sau fotografii al căror conținut a pus într-o poziție cel puțin incomodă anumite persoane.
Drepturile personalității sunt un progres juridic recent pentru ceea ce înseamnă protecția ființei umane în integralitatea sa, adică sunt acele drepturi pentru care nu e nevoie de nimic în plus: e suficientă calitatea de OM. Ele vor continua să se dezvolte, iar protecția lor va fi o problemă centrală pentru mult timp de-acum încolo și bine este: pentru că dreptul asta presupune, înainte de orice altceva.
Însă, cuantificarea prejudiciului în asemenea situații rămâne o problemă dificilă în condițiile în care demnitatea rămâne lezată chiar și după plata despăgubirilor. Nu poți acoperi cu sume de bani suferința celui vătămat. Sentimentele de umilință se perpetuează, persoana prejudiciată poate rămâne cu un stigmat pentru mult timp după repararea prejudiciului, iar viața personală, aidoma celei profesionale, poate avea de suferit mult mai mult decât și-ar putea cineva închipui.
Poză de Mattias Diesel pe Unsplash
Bună ziua! Aș vrea să vă întreb dacă pot să cer daune morale pt o micropigmentare. Am făcut o infecție foarte urâtă la sprâncene și am fost nevoita să stau numai în casă aproximativ 10 zile plus dureri groaznice. Vă mulțumesc pentru răspuns.